Iată la ce poate fi bună TRISTEŢEA

Distribuie

Tristeţea, cu toate nuanţele ei – melancolie, întristare, apatie, nevoie de izolare, tăcere – nu e neapărat o stare de care trebuie să ne ferim. E adevărat, nu trebuie să cultivăm starea de tristeţe, pentru a nu cădea în plasa surorii ei mai periculoase – depresia. Însă, pe scurt, pentru fiecare moment din viaţa noastră există un sentiment potrivit, şi poate fi dăunător să fim veseli, când ar trebui să fim trişti.

Iată de ce:

Negarea sentimentului de tristeţe poate adânci, de fapt, în loc să vindece, o traumă. De exemplu, dacă am pierdut pe cineva drag. Sau, mai puţin grav, dar tot apăsător – dacă ne-am certat cu un prieten, scrie femeia.ro.

E normal să fim trişti, şi numai în tristeţe ne putem lua răgazul de a analiza evenimentul neplăcut prin care am trecut, pentru a găsi puteri să-l depăşim. Ignoraţa, trauma rămâne acolo la fel de vie şi va izbucni când ne vom aştepta mai puţin.

Se spune că nu-i bine să traieşti în trecut, dar nici să te dezici de el nu-i bine. Nostalgia, ruda poetică a tristeţii, ne pune în contact cu neîmplinirile şi regretele noastre, din care putem învăţa, conştientizându-le, să procedăm mai înţelept pe viitor. Secretul e dozajul: fii nostalgică atât cât trebuie pentru a asimila lecţiile de viaţă restanţe.

Tristeţea înseamnă deseori lacrimi. Iar plânsul e o descărcare benefică pentru sistemul nervos, unde mai pui că are avantaje şi pentru sănătate: lacrimile curăţă globul ocular, prin intermediul lor elimini toxine, iar nivelul de mangan – mineralul stărilor proaste – scade şi se instalează o stare euforică. Deci numai după plâns, râzi din tot sufletul, numai după ploaie răsare soarele cel mai strălucitor.

 


Distribuie