Ce făceau femeile pe timpuri, ca să NU rămână ÎNSĂRCINATE

Distribuie

Contracepţia s-a practicat din timpuri foarte vechi, fiind de cele mai multe ori condamnată de obiceiuri şi de legi. O condamnau bărbaţii, dar o practicau, adesea în ascuns, femeile. Culmea ipocriziei este faptul că o condamnau tocmai cei care puseseră femeia în faţa faptului împlinit şi adesea fără soluţie. Vezi mai jos cum se protejau femeile de o eventuală sarcină.

Femeile şi-au căutat soluţia în sfaturile vracilor şi leacurile băbeşti, uneori utile, de cele mai multe ori ineficiente şi uneori fatale, notează ziarulring.ro

Unele dintre soluţiile empirice s-au practicat până recent, întrucât pilula contraceptivă a apărut abia acum câteva decenii, iar prezervativul, într-o formă acceptabilă, nu este mult mai vechi.

Sucul de lămâie. Există dovezi care confirmă că sucul acid al lămâii are proprietăţi spermicide. Există dovezi că legendarul Cassanova îşi convingea partenerele să introducă în acelaşi loc o felie de lămâie, care să le protejeze de sarcină. Problema este că protecţia era relativă. În peste 70% din cazuri metoda nu avea efect.

Morcovul sălbatic. Proprietăţile seminţelor de morocov sălbatic au fost descoperite în antichitate de însuşi Hipocrate: administrate la câteva ore după contactul sexual, acestea constituiau un mijloc contraceptiv destul de eficient.

Din păcate, din neştiinţă, unele femei şi le administrau înainte de contact, ceea ce făcea ca procedura să nu aibă efect. În plus, morcovul sălbatic se confundă uşor cu alte două plante, cu seminţe toxice. Folosirea celor din urmă putea avea efecte letale.

Infuzie concentrată de mentă. În Roma Antică, dar şi în Grecia, femeile obişnuiau să prepare o infuzie foarte concentrată din frunze şi tulpini de mentă, pe care o beau în cantităţi mari, pentru a provoca menstruaţia, atunci când aceasta intârzia.

Rădăcina de Caulophyllum thalictroides. Este o plantă nu prea răspândită la noi. Vechile triburi de indieni americani o foloseau în scop contraceptiv şi pentru provocarea avortului. După ce expediţionarii au adus-o în Europa, câteva experienţe nereuşite au compromis prestigiul plantei, care la amerindieni se dovedea foarte eficace.  

Bumbacul. A fost descoperit un manuscris medical datând din anul 1550 i.Hr, conţinând recomandarea medicală dată unei femei. Reţeta se referea la prepararea unui terci din seminţe de salcâm, seminţe de bumbac şi miere, care, după omogenizare, trebuia introdus în vagin, cu puţin înainte de raportul sexual.

În America descoperită de Columb, femeile sclavilor mestecau între dinţi seminţe de bumbac, tot în scopuri contraceptive. Surprinzător, cercetările experţilor din ziua de astăzi confirmă faptul că atât rădăcina de bumbac, cât şi seminţele încetinesc producerea progesteronului, fără de care sarcina este imposibilă.

Papaya. Tot anticii au descoperit că fructul de papaya împiedică eventuala concepţie. Mestecând între dinţi acest fruct acru, bărbaţii devin temporar sterili, iar femeile, inapte de a rămâne însărcinate. Din fericire, fenomenul este reversibil şi se poate repeta de ori de câte ori e nevoie. Din nefericire, nu este garantat 100%.

Mercurul. Medicii antichităţii erau captivaţi de calităţile mercurului, chiar dacă avea proprietăţi letale. În doze mici, făcea însă minuni şi era folosit pentru tratarea febrei şi a bolilor cu transmitere sexuală. Gravidelor li se administra mercur fierbinte, drept mijloc contraceptiv. Efectele impresionau, dar pacientele nu-şi dădeau seama de efectele toxice, adesea letale.


Distribuie