Povestea unui tânăr care a scăpat de păcatul MASTURBĂRII
în câteva zile va avea loc o sărbătoare în viața mea…Doamne ce sărbătoare! Se împlinește o lună de când nu m-am mai masturbat. Pobabil unii vor spune că sunt nebun, dar nu, nu sunt deloc nebun. Sunt bolnav! Nici nu mai știu de câți ani sufăr de această boală sufletească a masturbării.
Sunt tânăr, am 19 ani. Deabea în clasa a 7 a am aflat că plăcerile mele zilnice sunt defapt niște păcate foarte mari. De atunci sunt rob, sunt un rob al diavolului, deoarece lui i-am slujit.
În clasa a 9 a am început să cunosc mai bine Sfânta noastră Biserică. De atunci am și un duhovnic. La început îmi era greu să mrturisesc acest păcat, dar dragostea părintelui meu duhovnic m-a facut să mărturisesc fără probleme. Am reușit trei luni de zile să nu mă mai masturbez. Am primit și Sfânta Împărtășanie. Doamne ce bine a fost! Doamne câtă liniște aveam în suflet! Dar într-o seară când stăteam la televizor, diavolul m-a ispitit și am căzut.
De atunci a început din nou dezastrul. De trei ani nu am mai gustat din Trupul și Sângele Domnului și Dumnezeului meu. De atunci am făcut acest păcat aproape zilnic. Sute de gigabiți de filme porno au umplut calculatorul meu. Doamne, cu câte sute de mii de poze mi-am spurcat eu sufletul! Am ajuns să cunosc toate site-urile porno. Am ajuns să am actrițe porno preferate. Ba mai mult am început să mă uit în filme și după trupurile bărbaților. De canon nici nu mai putea fi vorba. Asemenea alcoolicului care preferă în locul medicamentelor, doza zilnică de alcool așa și eu preferam în locul canonului, doza mea zilnică de masturbare.
Puteam să țin post, puteam să nu mănânc nimic, dar de masturbare nu mă lăsam. Înainte să merg la școală, după ce veneam de la școală, oricând prindeam momentul mă masturbam. Chiar și înainte să merg la Sfânta Liturghie mă masturbam. Eram atât de obsedat încât masturbarea era o nevoie zilnică. Dar niciodată când mă masturbam nu puteam să mă gândesc la Dumnezeu.
Mă spovedeam foarte rar și când mă spovedeam mărturiseam fără nici o problemă păcatul. Eram conștient că nu o să mă împărtășesc. Mergeam la spovedanie cu părere de rău. După spovedanie îmi făceam canonul, totul mergea bine, dar nu dura mai mult de o săptămână.
De o lună m-am ridicat din “groapa” acestui păcat. La spovedanie i-am spus părintelui duhovnic că nu mai am putere să lupt, nu mai am putere să sper că voi primi Sfânta Împărtășanie. Atunci părintele mi-a spus că dacă nu mă voi masturba pâna la Rusalii, voi primi Împărtășania. În plus i-am cerut părintelui binecuvantare pentru a merge la Facultatea de Teologie, dar părintele a spus că dacă nu mă voi lăsa de acest păcat nu voi primi binecuvântare.
Dacă acum ai început să faci păcatul masturbarii, sau ai de gând să îl faci în viitor, te rog din tot sufletul meu să nu îl faci. Oricâtă plăcere ai avea când faci acest păcat, după aceea o să ai numai regrete. Poate zici că sunt prea tânăr să îți dau sfaturi, dar crede-mă că din nefericire am prea multă experiență în domeniul acesta. Eu am făcut aceasta greșală, mie nimeni nu mi-a atras atenția din timp, dar nu vreau ca și tu să treci prin asta.
Vă rog pe toți să vă rugați în fiecare zi și pentru cei care se masturbează. Dureaza 5-10 secunde să spuneți: Doamne miluiește-i și îi scapă pe cei care se masturbează.
Doamne ajută!
