Învaţă cum să usuci ierburile aromate
Chiar dacă îţi vine greu să te gândeşti acum la asta, toamna e pe aproape. Grădina se va usca, dar ăsta nu e un motiv pentru a renunţa la plantele aromate.
Plantele care dezvoltă tulpini lemnoase şi frunze ferme sunt mai uşor de uscat în contact cu aerul (rozmarinul, cimbrul). Cele precum busuiocul se usucă diferit pentru că frunzele conţin mai multă apă şi există riscul de a dezvolta mucegai înainte de a devenit uscate.
Poţi usca practic orice plantă îţi doreşti, însă cele mai folosite sunt: rozmarinul, busuiocul, cimbrul, oregano, mentă, mărarul, frunzele de ţelină, pătrunjelul şi leuşteanul.
Formează legături de grosime medie (cam cât poţi cuprinde între degetul mare şi arătător) şi înfăşoară-le cu sfoară pentru gătit. Leagă bucheţelele şi lasă-le să atârne într-un loc bine ventilat, dar ferit de lumina directă a soarelui.
Pentru cele mai firave ai nevoie de mult spaţiu. Întinde nişte ziare pe o masă într-o cameră pe care nu prea o foloseşti. Pe acestea împrăştie plantuţele astfel încât să nu fie prea aglomerate. Trebuie să aibă loc să „respire”; îngrămădite nu vor avea spaţiu pentru ventilat şi va apărea mucegaiul nedorit.
Ierburile se vor regăsi în preparatele pe care le găteai de obicei, cu excepţia că acum cantitatea lor va fi redusă. Cele uscate sunt mult mai aromate decăt cele proaspete aşa că, în loc de o lingură de ierburi proaspete vei folosi o linguriţă din cele uscate.
Pont: Peste iarnă creşte preţul ierburilor (mai ales celor pentru supe şi ciorbe – pătrunjel, leuştean) . Aşa că mai bine usucă-ţi singur(ă) ceea ce ştii că foloseşti în mod preponderent.
